Kinetoterapia este cea mai nouă componentă a medicinii fizice și are ca obiectiv consolidarea sau refacerea funcțiilor ale unor părți corporale afectate de diferite traumatisme sau boli. Kinetoterapia este o metodă de tratament foarte populară în zilele noastre, de aceea urmează să vorbim despre kinetoterapia de tip curativ.
Kinetoterapia are ca scop recuperarea somato-funcțională, motrică, psihică și de reeducare a funcțiilor secundare. Prin programe complexe și individualizate, kinetoterapia tratează numeroase afecțiuni. De aceea, pacienții care optează pentru acest tip de terapie, vor observa creșterea forței musculare și rezistenței musculare, îmbunătățirea coordonării mișcărilor și înlăturarea sau corectarea anumitor deficiențe fizice.
Specialiștii recomandă o varietate de exerciții specifice de natură statică sau dinamică, exerciții care pot fi folosite atât pentru prevenire, recuperare, cât și curativ (kinetoterapia de tip curativ). Aceste exerciții fizice sunt înglobate în programe terapeutice de recuperare medicală, programe care se utilizează și folosesc toate istoria pacientului pentru a fi alcătuite. Un kinetoterapeut se va interesa de constituția pacientului, vârsta, sexul, afecțiunea existentă, stadiul evoluției, tipul de activitate pe care îl desfășoară sau existența altor afecțiuni atunci când propun un program de exerciții.
Din punct de vedere științific, kinetoterapia este știința care se ocupă cu studiul mișcării organismelor vii și structurilor care participă la aceste mișcări.
Utilizarea kinetoterapiei se regăsește în trei secțiuni: kinetoterapia de tip curativ, kinetoterapia de recuperare și kinetoterapia profilactică.
Kinetoterapia de tip curativ se asociază cu sectorul de tip profilactic și de recuperare.
Ca să înțelegem exact când se folosește kinetoterapia de tip curativ, haideți să vedem, pe scurt, ce semnifică fiecare tip în parte.
Kinetoterapia profilactică presupune menținerea unui nivel funcțional satisfăcător, creșterea nivelului funcțional (prin profilaxie primară sau gimnastică de întreținere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică, pentru menținerea stării de sănătate), aplicarea unor programe care să prevină agravarea sau apariția complicațiilor în cazul unor boli cronice (profilaxie secundară).
Un alt tip de tratament este kinetoterapia de recuperare. Aceasta este cea mai importantă secțiune în programul de recuperare medicală. Prin kinetoterapia de recuperare se urmărește refacerea unor funcții diminuate, creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională. De exemplu, în cazul în care un mușchi a fost afectat ireversibil, kinetoterapeutul încearcă, prin programe individualizate de exerciții, să încerce tonifierea altor mușchi care îi preiau parțial funcțiile, în scopul realizării mișcării în limite acceptabile.
Kinetoterapia de tip curativ, de recuperare sau profilactică, poate fi utilizată cu succes pentru o varietate de tipuri de afecțiuni:
- afecțiuni ortopedice – vizează recuperarea postimobilizare (luxație, entorsă sau fractură), recuperare după intervenții chirurgicale, post-fracturi, alungire de tendoane și ligamente, meniscectomie totală sau parțială rupturi de tendon, fracturi de tibie sau peroneu sau fracturi la nivelul membrului superior (de extremitate superioară humerală, de diafiză humerală sau ale claviculei);
- afecțiuni reumatologice – coxartroza, gonartroza, poliartrita reumatoida, periartrita scapulo-humerală, lombosciatica, discopia la nivel lombar sau toracal, hernie de disc, ori spondiloza cervicală;
- deficiențe ale coloanei vertebrale – cifoza, scolioză, cifolordoze, cifoscolioze sau combinații ale acestor afecțiuni;
- afecțiuni neurologice – pareza, paralizie (hemipareza, parapareza, paraplegia, hermiplegia, tetraplegie, pareza facială ș.a.m.d.) sau distrofii musculare (atrofie sau hipotrofie musculară);
- afecțiuni ale aparatului respirator;
- afecțiuni cardio-vasculare;
- afecțiuni endocrino-metabolice;
- afecțiuni gineco-abdominale;
- tulburări de statică a membrelor inferioare confenitale sau dobândite, de exemplu luxația congenitală de șold, genu valgum sau varum, platfus (picior plat) sau picior scobit (escavat, pes cavu).
