Ecografia de șold este o examinare importantă pentru depistarea displaziei de dezvoltare a șoldului. Este o investigație nedureroasă, neinvazivă și neiradiantă, motiv pentru care poate fi repetată de câte ori este nevoie, fără a pune în pericol sănătatea copilului.
Ce este displazia de șold?
Displazia de dezvoltare a șoldului este caracterizată printr-o dezvoltare întârziată, anormală a structurilor care alcătuiesc articulația șoldului. Mai exact, este o anomalie caracterizată printr-o poziție anormală a capului femural în articulația șoldului. În loc să fie bine fixat în articulație, capul femural se mișcă anormal sau poate chiar să iasă din articulație, situație în care vorbim despre luxația șoldului (complicație a displaziei de dezvoltare a șoldului netratată sau incorect tratată).
Această anomalie apare cu o frecvență de 1 la 1000 de nașteri și poate să fie evidențiată încă de la naștere sau poate deveni aparentă ulterior. Netratată, displazia de șold a sugarului se poate solda cu durere, tulburări ale mersului, inegalitate a membrelor în perioada de copil sau adult.
Când se recomandă ecografia de șold?
În țările dezvoltate, ecografia de șold face parte dintre examinările de rutină ale nou-născutului și sugarului.
Ecografia de șold se va efectua, de preferat, la vârsta de 4-6 săptămâni. Aceasta se poate efectua, teoretic, până la vârsta de 6 luni, când devine inutilă din cauza osificării capului femural care va împiedica pătrunderea ultrasunetelor. Ulterior, evaluarea se va efectua cu ajutorul radiografiei de bazin.
Studiile efectuate arată că aproximativ două sferturi din cazurile de şold imatur pot evolua spontan favorabil spre maturizare în primele 4-6 săptămâni după diagnosticare fără să fie nevoie de hamuri ortopedice sau operaţie. De asemenea, studiul a evidenţiat că şoldul luxat poate fi tratat cu acelaşi rezultat bun atât în primele zile de la naştere, cât şi la vârsta de 4-6 săptămâni. Din acest motiv se recomandă ca prima ecografie să fie efectuată la vârsta de 4-6 săptămâni după naştere. Pentru a putea vorbi de o evoluţie favorabil spontană, cel mai important este ca părinţii să nu înfeşe bebeluşul. Înfăşatul nu permite dezvoltarea corectă a şoldului. Dacă se respectă această indicaţie, în majoritatea cazurilor, într-o perioadă de 1-3 luni şoldul se poate maturiza.
Care sunt consecințele netratării la timp a displaziei de șold?
În cazul în care părinții nu descoperă la timp această problemă, copilul poate rămâne cu piciorul mai scurt pe partea afectată, cu un mers şchiopătat sau legănat (dacă sunt afectate ambele şolduri) sau cu mersul pe vârfuri, piciorul de partea afectată având călcâiul ridicat de la podea, încercând să compenseze astfel diferenţa de înălţime. În plus, pot interveni deformări ale coloanei vertebrale în plan frontal (atitudine scoliotică), iar dacă sunt afectate ambele şolduri coloana vertebrală prezintă o curbură lombară mai accentuată decât cea normală, făcând abdomenul proeminent.
Ecografia nu este dureroasă
Ecografia de șold nu este o procedură pentru copil. Ea permite evaluarea neinvazivă, neiradiantă a articulației șoldului. În plus, pentru această procedură nu este necesară sedarea pacientului și nici nu trebuie folosite substanțe de contrast, evitând astfel riscul unor efecte secundare nedorite.
Sursă foto: activemum.ie
