Exercițiile fizice au fost recunoscute de mult timp ca fiind o abordare importantă de tratament pentru boala Parkinson. Un număr tot mai mare de dovezi arată că exercițiile fizice pot ajuta, de asemenea, la stimularea creierului și au un răspuns neuro-protector. Asta înseamnă că tipul potrivit de exerciții nu numai că poate îmbunătăți funcția fizică generală, dar poate avea și un efect considerabil asupra progresiei bolii și, în cele din urmă, poate încetini simptomele Parkinson. În cazul a foarte mulți pacienți cu Parkinson, exercițiile fizice recomandate de terapeut, în combinație cu dozarea optimă a medicamentelor, au oferit rezultate remarcabile.
Ce este boala Parkinson și cum evoluează?
Despre boala Parkinson trebuie să știți că este o boală neurodegenerativă progresivă, care epuizează celulele producătoare de dopamină. Aceste celule sunt responsabile de inițierea și coordonarea mișcării, iar pe măsură ce se epuizează, mișcările devin tot mai lente. Fără dopamină, pacientul se poate mișca, însă mișcările sale sunt tulburate și devin din ce în ce mai lente și mai rigide.
La momentul în care majoritatea oamenilor sunt diagnosticați cu Parkinson, ei deja au pierdut 60-70% din celulele producătoare de dopamină. Odată cu progresul bolii, simptomele se înrăutățesc și duc la dizabilități severe. Această dizabilitate este cauzată de tremur, rigiditate musculară, mișcare lentă, echilibru și coordonare afectate – toate acestea influențând capacitatea persoanei de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. Cu cât se intervine mai rapid cu un program personalizat de exerciții și recuperare medicală, cu atât sunt mai bune rezultatele pe termen lung. Pe de altă parte, inactivitatea poate duce la o deteriorare accelerată.
Cel mai adesea, chiar și în stadiile foarte ușoare ale bolii Parkinson, pacienții încep să își modifice viața. În mod inconștient, de îndată ce observă schimbări severe la modul lor de a se mișca sau de îndată ce sunt diagnosticați cu Parkinson, ei încep să evite activitățile sociale, își modifică hainele pe care le poartă penntru a evita încheierea fermoarului sau închiderea nasturilor și încep să comande diferite preparate în restaurante. La început, aceste schimbări par a fi foarte subtile, dar cumulate, modifică substanțial stilul obișnuit de viață al pacienților. Fără un tratament personalizat, pacienții vor continua să renunțe la lucrurile și la activitățile care le aduceau bucurie.
Exerciții fizice recomandate în boala Parkinson
Cu un program corespunzător de exerciții fizice și recuperare medicală, pacienții cu Parkinson își pot minimiza restricțiile. De fapt, s-a demonstrat că activitățile mentale împreună cu exerciții fizice destul de provocatoare îmbunătățesc mobilitatea și încrederea în sine a persoanelor cu tulburări degenerative de mișcare. Netratată, boala Parkinson poate afecta foarte multe funcții și tipuri de mișcări, iar majoritatea pacienților găsesc alte modalități de a îndeplini o anumită sarcină, când, în mod ideal, ar trebui să practice acea mișcare până când elimină restricția. Deoarece Parkinson face ca mișcările să devină lente, rigide și limitate, pacienții sunt încurajați să facă mișcări mari și rapide, cu efort mare și amplitudine de mișcare. Când fac acest lucru, ei își eliberează propria dopamină, inițiind și coordonând mișcarea. Dacă solicităm corpului nostru să utilizeze și să elibereze dopamină, atunci este mai probabil ca organismul să protejeze și să economisească ceea ce a mai rămas. Cu alte cuvinte, dopamina trebuie folosită, altfel se pierde de la sine.
La fel ca în foarte multe alte afecțiuni medicale, exercițiile fizice reprezintă un medicament și, prescrise corect, pot fi incredibil de puternice pentru pacienții cu Parkinson, dovedind că există viață și după diagnosticarea cu Parkinson.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Planul Casei Mele și Casa Mea.