Ai auzit că problemele ortopedice se pot instala încă de la naștere? Iată la ce aspecte trebuie să fii atentă.
De obicei, la venirea pe lume a bebelușului, mamele încep și numără degetele de la mâini și de la picioare, analizează ochii, urechile și nasul și se uită cu atenție pe corpul copilului. Cu toate acestea, există și câteva aspecte ce țin de domeniul ortopediei, pe care, din diverse motive, nu le observăm și, ce-i drept, nici nu prea le luăm în calcul.
Semne ale afecțiunilor ortopedice
Abia după ce micuții mai cresc și încep să se miște, părinții observă că există unele poziții ”anormale” ale membrelor inferioare. Astfel, există două tipuri de deformaţii ale piciorului la naştere: malpoziţia şi malformaţia. Prima deformație nu este considerată o boală, ea corectându-se pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, însă cea de-a doua necesită tratament ortopedic și kinetoterapie. Iată așadar, care sunt pozițiile ”anormale” care îi pot pune în alertă pe părinți:
-laba piciorului este îndreptată în exterior, spre gambă, iar mișcările piciorului nu sunt deloc posibile. În acest caz, nu este neapărată nevoie de vreun tratament, marea majoritate a cazurilor corectându-se de la sine.
-laba piciorului pare ruptă de la jumătate, iar copilul are tendința de a călca în exterior. Şi în acest caz este contraindicată imobilizarea piciorului, deoarece poate slăbi musculatura întârziind, astfel, dobândirea poziţiei verticale şi a mersului.
-displazia de sold este o anomalia de dezvoltare care poate fi observată încă de la naștere. Nedepistată și netratată corespunzător, ea poate avea efecte nedorite asupra copilului, transformându-se într-o luxație atunci când copilul începe să stea în picioare. Cea mai mare incidență a acestei afecțiuni se întâlnește în rândul fetițelor, însă ea se diagnostichează ușor, în urma unei ecografii de sold.
-piciorul strâmb este o anomalie de dezvoltare a piciorului care se produce, de obicei, în al doilea trimestru de sarcină. Este ușor de identificat, la naştere, însă mulţi părinţi vor afla de existenţa afecţiunii cu ocazia ecografiilor efectuate în timpul sarcinii.
– laba piciorului este îndreptată spre interior şi formează un unghi drept cu gamba. În acest caz, piciorul este rigid iar copilul calcă pe partea anterioară sau chiar pe vârfuri. În marea majoritate a cazurilor, specialiștii recomandă ca tratamentul ortopedic să se înceapă imediat, mai exact la patru-cinci zile de la naștere. Poziţia anormală se va corecta puţin câte puţin, iar imobilizarea cu aparat gipsat nu durează mai mult de trei-patru zile deoarece ritmul de creştere al piciorului este rapid la această vârstă. În timpul în care piciorul se lasă liber, se recomandă efectuarea unor masaje. Ceea ce este important de știut este faptul că formele uşoare se vindecă prin jurul vârstei de 7-8 luni, iar cele severe se operează după vârsta de 4 luni.
-membrele inferioare sunt curbate în formă de O. Una din cele mai frecvente situații în care apare problema este ca urmare a unor contracturi musculare caracteristice poziției intrauterine și nu este vorba de o curbare reală. De asemenea, curbarea mai poate fi data și de boala Blount, însă se suspectează abia după vârsta de doi ani. Și nu în ultimul rând, curbarea poate fi o cauză a rahitismului care afectează dezvoltarea normală a oaselor.
-piciorul plat, este aspectul cel mai îngrijorător, care îi determină pe părinți să se prezinte la medic. Din fericire, în majoritatea cazurilor, situația nu se diagnostichează, deoarece 90% dintre nou-născuți se nasc cu platfus. Pe măsură ce micuțul înaintează în vârstă, talpa se arcuiește și suspiciunea dispare. Acest lucru se întâmplă cam în jurul vârstei de doi ani.
sursă foto:www.lewcom.biz
