În ciuda denumirii care ne duce cu gândul la o boală dermatologică, artrita psoriazică este o afecțiune autoimună care afectează ligamentele și tendoanele, fascii și articulații și care poate să apară chiar și în lipsa componentei tegumentare (psoriazisul clasic). Artrita psoriazică poate fi tratată prin kinetoterapie și este o afecțiune care afectează o mare pare din populație.
Artrita psoriazică este o boală caracterizată prin inflamația pielii și a articulațiilor. Această boală se obiectivizează prin zone cutanate inflamate eritematoase (înroșite) și cu tendința de descuamare.
Psoriazisul afectează coatele, genunchii, scalpul, zona ombilicală și organele genitale și anusul. Peste 10% dintre cei care suferă de psoriazis dezvoltă o inflamație asociată a articulațiilor. Astfel, pacienții care au atât psoriazis, cât și artrită inflamatorie sunt diagnosticați cu artrită psoriazică.
Boala evoluează cu remisiuni și episoade de exacerbare a simptomatologiei, iar în unele cazuri se poate ajunge chiar și la artrita mutilantă. La un procent dintre pacienți, boala poate avea o evoluție gravă, fiind necesară chiar și intervenția chirurgicală musculoscheletală pentru rezolvarea complicațiilor și redarea independenței și mobilității pacienților.
Artrita psoriazică – cauze
Până în prezent, nu există o cauză exactă de apariție a artritei psoriazice. Specialiștii integrează boala în clasa afecțiunilor autoimune, mai exact în spondilartropatiile seronegative. Dovezile indirecte au sugerat că infecțiile, traumatismele și imunitatea scăzută pot juca un rol important în apariția și evoluția acestei boli. Pot fi implicate și anumite mecanisme genetice, observând că peste 50% din cazurile de artrită psoriazică au marker-ul genetic HLA-B27.
Artrita și psoriazisul sunt amândouă afecțiuni autoimune. Ele apar în momentul în care sistemul imunitar al pacientului nu mai poate recunoaște anumite structuri interne ca fiind sigure și atunci începe să secrete substanțe pentru a distruge tot ce i se pare străin. Acest răspuns imun determină apariția unei inflamații cronice în țesuturile implicate în proces, în acest caz în articulație și la nivelul pielii.
Simptomele clinice sunt expresia procesului inflamator cronic care are loc la nivelul articulațiilor.
Chiar dacă nu există un motiv pentru care să rezulte o astfel de reactivitate din partea celulelor sistemului imunitar, specialiștii au observat că atât factorii de mediu, cât și factorii genetici ar fi implicați. Faptul că pacienții care au psoriazis au cel puțin o rudă apropiată care a fost diagnosticată cu această boală întărește ipotezele specialiștilor. În plus, au fost descoperiți și anumiți markeri genetici comuni pacienților cu artrită psoriazică.
Nu este obligatoriu ca o persoană să dezvolte boala, chiar dacă are o rudă diagnosticată cu psoriazis. Semnifică simplul fapt că există un risc mai crescut comparativ cu populația generală de a face psoriazis. Aproximativ 40% din pacienții cu această boală au un istoric familial pozitiv.
În cazul artritei psoriazice, există trei tipuri majore: artrită inflamatorie asimerică, artrita simetrică și spondilită psoriazică. Boala apare în mod egal și la bărbați și la femei.
Artrita asimetrică reprezintă 70% dintre cazurile de artrită psoriazică. Afectează una sau câteva articulații, mai ales genunchiul, șoldul sau articulațiile mici ale degetelor. Boala debutează la nivelul degetelor mâinii și picioare, apoi apare sinovita și dactilita. Degetele încep să capete un aspect clasic, descris de către semiologi ca „deget în cârnăcior”. Deși artrita nu prinde mai mult de cinci articulații și simptomele nu sunt intense, este o formă moderată de artrită psoriazică care se poate complica și poate duce la distrucții și modificări articulare. Articulațiile afectate sunt adesea roșii, tumefiate și dureroase.
Artrita simetrică este al doilea tip de artrită psoriazică ca frecvență. La fel ca numele, în acest tip de artrită apar simptome bilaterale, simetrice. Dintre toate tipurile de artrită psoriazică, aceasta seamănă cel mai mult cu poliartrita reumatoidă. În cazul în care nu este tratată, poate determina modificări ireversibile ale articulațiilor implicate în proces.
Artrita interfalangială distală este o formă de artrită mai puțin întâlnită. Sunt afectate în special articulațiile interfalangiene distale și poate să prindă și unghiile.
Artrita cu spondilită este o formă prin care mobilitatea pacientului este foarte afectată, mai ales la nivelul regiunii nucale și spatelui. Se poate extinde până când cuprinde întreaga coloană.
Artrita mutilantă este cea mai rară, dar și cea mai gravă, formă a artritei psoriazice. Evoluția ei este atât de gravă, iar procesul inflamator este foarte intens, încât articulațiile sunt distruse. Ea se localizează la nivelul mâinilor și picioarelor (uneori și la coloană). Apare impotența funcțională, durerile sunt foarte intense, iar bolnavul nu va mai putea să își folosească mâinile.
Artrita psoriazică juvenilă reprezintă 8-20% din totalitatea cazurilor de artrită juvenilă. Ea apare în jurul vârstei de 10 ani și este monoarticulară. Simptomele sunt moderate, dar boala poate să progreseze și să fie prezentă și în viața de adult.
Una dintre principalele complicații majore ale acestei boli la copil este interferarea cu procesul de creștere.
Artrita psoriazică – simptome
Simptomele artritei psoriazice sunt asemănătoare cu cele din alte afecțiuni reumatologice de natură autoimună:
- redoare articulară;
- creșterea temperaturii locale;
- înroșirea zonei;
- durere și tumefacție locală.
Artrită psoriazică – tratament
De obicei, tratamentul acestei patologii este direcționat spre controlarea procesului inflamator, astfel implică o combinație de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, cum ar fi ibuprofen, diclofenac, naproxen etc., unguente și fototerapie și fizioterapie. Dacă acest tip de tratament medicamentos se dovedește ineficient, stabiliți o întâlnire cu medicul pentru a modifica a-l modifica.
Fizioterapia este o parte importantă a tratamentului deoarece ea limitează durerea și tumefierea articulațiilor. Acest tip de tratament poate fi efectuat și acasă, după un program deja stabilit, sau împreună cu un fizio/kinetoterapeut. Pentru ca rezultatele să fie pe măsura așteptărilor, exercițiile trebuie realizate de către pacient în fiecare zi.
Un specialist în kinetoterapie vă poate recomanda exercițiile cele mai potrivite pentru dumneavoastră și vă poate sfătui și asupra modului de practicare a acestora: în grup sau individual, gimnastică medicinală sau înot. Importanța mișcării este atent subliniată în studiile în domeniu. S-a demonstrat că, odată pierdute, elasticitatea și capacitatea de mișcare se recuperează foarte greu. Efortul și repausul trebuie să fie foarte bine echilibrate. De asemenea, se recomandă să nu împindeți efortul peste limitele de rezistență.
Dacă boala se află într-o fază de stagnare, se pot face mai multe decât atunci când este activă. Chiar dacă vă cunoașteți limitele, trebuie să fiți conștient că, din cauza evoluției bolii, acestea se pot modifica de la o zi la alta. Dacă experimentați dureri la 24 de ore după o activitate, e cazul să reduceți intensitatea efortului depus.
Exercițiile în grup sunt și ele recomandate. Se pot organiza grupuri de kinetoterapie unde se efectuează exerciții în apă caldă, sub supravegherea unui specialist. Aceste exerciții efectuate în apă sunt combinate și cu exerciții pe uscat. Studiile arată că membrii unui grup de exerciții vor asimila mai repede disciplina mișcării efectuate regulat.
În cazurile severe de sinovita monoarticulară cronică se poate apela și la un tratament chirurgical. Sinovectomia artroscopică s-a dovedit a fi eficientă în combinație cu un tratament medical și fizic. Rareori, este necesară artoplastia protetică, adică înlocuirea articulației cu o proteză, sau diverse operații de reconstrucție.
Recomandarea editorului:
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.