Există o varietate de afecțiuni pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică și absolut necesară. Astfel, vom discuta despre tipurile de bronhopatii tratate prin kinetoterapie.
Printre afecțiunile aparatului respirator fac parte bronhopatiile, afcțiuni cronice caracterizate prin obstrucția respiratorie apărută prin secreții intraluminale, îngroșarea pereților căilor respiratorii sau colabarea pereților căilor aeriene prin pierderea structurilor de suport din jurul lor.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică este compusă din două afecțiuni conexe – bronșita cronică și emfizemul. Fiecare dintre aceste boli se caracterizează prin obstrucția cronică a fluxului de aer prin căile respiratorii și la ieșirea aerului prin plămâni.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică este a patra cauză de deces la nivel mondial, iar în SUA este a treia cauză de deces, cu 12 ani mai rapid decât de preconizase. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare oră 250 de persoane mor din cauza acestei boli.
Bronșita cronică este o boală care implică inflamația și umflarea mucoasei căilor respiratorii, ceea ce duce la îngustarea și obstrucția căilor respiratorii. Inflamația stimulează și producția de mucus. Obstrucția căilor respiratorii, în special de mucus, crește riscul de infecții pulmonare bacteriene.
În emfizem sunt afectate țesutul pulmonar și alveolele, aerul fiind blocat în interiorul lor. Emfizemul pulmonar este definit ca dilatarea anormală a căilor aeriene. Aerul rămâne „captiv” în alveole și reduce capacitatea plămânilor de a micșora timpul expirației. Ca rezultat, mai puțin aer ajunge la alveole pentru schimbul de gaze.
Schimbul de dioxid de carbon și oxigen între aer și sângele din capilare are lor de-a lungul pereților subțiri ai alveolelor. Distrugerea acestor pereți scade numărul de capilare necesare pentru schimbul de gaze.
Astfel, bronhopneumopatia obstructivă cronică este o combinația a acestor două afecțiuni. Cu cât boala se agravează, cu atât respirația devine din ce în ce mai dificilă. Deși boala poate fi ținută sub control, nu există un tratament care să vindece pacienții de această afecțiune.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică – cauze
Din păcate, peste jumătate din cei care sunt afectați de această boală nu sunt conștienți de condiția lor. Bronhopneumopatia obstructivă cronică este o afecțiune perfidă, care se strecoară lent și progresiv în viața pacientului, cu simptome care se agravează treptat. Aceste simptome pot fi puse cu ușurință pe seama vârstei sau a altor boli.
Fumatul activ și pasiv este cea mai comună cauză a bronhopneumopatiei obstructive cronice. Acesta este responsabil pentru 90% din cazurile BPOC din SUA. Fumătorii sunt ceai care au și simptome mai frecvente (tuse, dispnee etc.), însă prezintă și o deteriorare mai rapidă a funcției pulmonare, spre deosebire de nefumători.
Efectele fumatului pasiv asupra plămânilor nu sunt atât de clare, însă dovezile arată că infecțiile respiratorii și astmul sunt mult mai frecvente la copiii care trăiesc în familii în care părinții fumează.
Poluarea aerului – cadmiu și dioxidul de siliciu cresc riscul apariției acestei boli. Persoanele care activează într-un astfel de mediu, în care substanțele sunt prezente în aerul inspirat, sunt predispuse unui risc mai mare de a dezvolta afecțiuni de tipul bronhopneumopatiei obstructive cronice.
Factorul genetic – deficiența de alfa1 antitripsină este o afecțiune genetică destul de rară. Este produsă de ficat și eliberată în sânge, iar lipsa acestei enzime cauzează emfizemul.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică – simptome
Cele mai frecvente simptome ale BPOC sunt:
Gâfâiala – (în termeni medicali se numește dispnee) apare și se accentuează atunci când depunem efort fizic, la început la eforturi mai intense, apoi din ce în ce mai reduse ca intensitate. Pe măsură de boala avansează, pacienții ajung să rămână fără aer, chiar și atunci când depun eforturi minime. Această dizabilitate apare pe fondul pierderii elasticității plămânilor și a imposibilității de a mai putea evacua complet aerul din plămâni, ceea ce duce la o incapacitate de a mai putea respira o cantitate suficientă de aer proaspăt.
Tusea – atribuită unei răceli banale sau altei afecțiuni respiratorii mai puțin severe, poate fi primul simptom al BPOC. Spre deosebire de tusea banală, aceasta nu trece sau durează foarte mult timp până când pare că ați scăpat de ea. Tusea este un mecanism prin care organismul încearcă să elimine mucusul în exces și este un simptom care se poate îmbunătății sub un tratament corect și continuu administrat, recomandat de medic.
Expectorația în exces – este un alt simptom al bronhopneumopatiei obstructive cronice. Producția de mucus este un fenomen normal, prin care se întreține umidificarea căilor respiratorii. El acționează ca un factor de protecția a căilor și în el se prind, ca printr-o pânză de păianjen, bacterii, particule iritante de fum sau alte tipuri de substanțe periculoase de care organismul încearcă să se apere. Sputa este de obicei incoloră, dar culoare se poate schimba în galben, verse sau roșu, iar atunci când are un aspect roșu-violaceu semnalizează prezența unei infecții pulmonare.
Infecții respiratorii – persoanele cu BPOC sunt foarte vulnerabile la infecții respiratorii. Pacienții trebuie să se vaccineze anual împotriva gripei. Toate infecțiile respiratorii ale pacienților cu bronhopneumopatie obstructivă cronică trebuie tratate corespunzător și impun prezentarea la medic, el fiind cel care va decide care este cel mai potrivit tratament.
Oboseala – pacienții care suferă de BPOC se simt frecvent obosiți, aceasta fiind consecința efortului tot mai mare pe care organismul îl depun pentru a putea respira. Studiile arată că cei care se simți frecvent obosiți tind să aibă o funcție pulmonară mai redusă și consecutiv, o capacitate mai scăzută de a efectua efort fizic.
Febra – acest simpton nu este la fel de frecvent ca celelalte. În general, febra este asociată cu infecțiile respiratorii. Deteriorarea progresivă a plămânilor și reducerea mecanismelor de apărare ale organismului, fac ca acesta să fie tot mai sensibil la infecțiile bacteriene sau virale. De aici și febra, ca simptom prezent în bronhopneumopatia obstructivă cronică.
Cum spuneam și mai sus, jumătate dintre pacienții care suferă de BPOC nu sunt de fapt diagnosticați, sunt bolnavi și nici nu știu acest lucru. Unul dintre motive este că se poate întâmpla ca simptomele acestei afecțiuni să lipsească aproape complet, în special la începutul bolii.
Și cum fumatul este cel mai periculos în cazul acestei boli, trebuie să rețineți că tusea fumătorului nu este un fenomen normal. Niciun simptom datorat fumatului nu este normal, iar aceste semne trebuie să vă avertizeze că plămânii dumneavoastră suferă și se îmbolnăvesc progresiv. Dacă nu este acordată atenție acestor simptome și li se minimalizează importanța, momentul în care vă veți prezenta la medic pentru diagnostic va fi întârziat. În lipsa acestui diagnostic, nu veți putea urma un tratament pentru bronhopneumopatia obstructivă cronică.
Recomandarea editorului:
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.