Afecțiuni respiratorii tratate cu kinetoterapie

Cei care suferă de boli respiratorii sunt în creștere. Două dintre cele mai răspândite boli pulmonare sunt bolile pulmonare obstructive croniceși astmul. Boala pulmonară obstructivă cronică este o afecțiune respiratorie prevenită și tratabilă, caracterizată prin obstrucția fluxului de aer, care nu este complet reversibilă, în timp ce astmul este o boală inflamatorie a căilor respiratorii asociată cu o îngustare a căilor respiratorii și senzații de respirație neplăcute care sunt adesea reversibile, fie spontan, fie cu medicamente.

Activitatea fizică redusă este un rezultat bine-cunoscut al bolilor respiratorii. Dar există unele argumente că inactivitatea însăși este o cauză timpurie a declinului funcției pulmonare și a simptomelor.

Este foarte bine stabilit că activitatea fizică îmbunătățește sănătatea. Exercițiul fizic și activitatea fizică, ca parte a invențiilor terapeutice, devin din ce în ce mai mult angajate într-o gamă largă de boli, incluzând bolile respiratorii.

Kinetoterapia este implicată în tratamentul non-medical al pacienților cu boli respiratorii acute și cronice. Kinetoterapeuții joacă un rol important în gestionarea pacienților cu boli respiratorii. Ei folosesc o varietate de strategii menite să reducă activitatea de respirație, îmbunătățind ventilația, sporind funcția și ușurând disfuncția (dificultate de respirație). Kinetoterapia respiratorie nu este un concept nou. Exercițiile de respirație profundă au fost practicate timp de peste un secol pentru a întări pieptul, plămânii și stomacul.

Serviciile de kinetoterapie pot fi folosite la toate vârstele și la toate stadiile bolii, de la diagnosticarea precoce, prin afecțiuni cronice, până la episoade acute și îngrijire în stadiul terminal. Ca atare, kinetoterapeuții au un rol clar și specific în majoritatea căilor de îngrijire clinică. Rolul kinetoterapeutui în îngrijirea pacientului include evaluarea, consilierea, educația și intervenția directă. În mod tradițional, kinetoterapeuții respiratori ajută la mobilizarea și eliminarea secrețiilor. Cu toate acestea, aceasta este doar una din multele probleme pe care le pot trata kinetoterapeuții.

Kinetorapia ajută la:

• menținerea sau îmbunătățirea toleranței la efort
• îmbunătățirea abilităților funcționale (adică efectuarea sarcinilor zilnice)
• menținerea și îmbunătățirea activității fizice, antrenând pacienții spre îmbunătățirea comportamentului sănătos
• îmbunătățirea eficienței ventilației
• expectorarea secrețiilor (tusea de mucus)
• reduce durerii toracice.

Procedura de kinetoterapie în tratarea afecțiunuilor respiratorii

Kinetoterapia începe, de obicei, cu o evaluare cuprinzătoare a funcției respiratorii a pacientului, modelul respirației, funcția musculară respiratorie și capacitatea de efort fizic. Evaluarea funcției musculare scheletice este deosebit de importantă, deoarece aceasta constituie o barieră majoră pentru funcționarea normală a multor pacienți respiratori. Pe baza acestor informații, se dezvoltă un plan de terapie bazat pe dovezi.

Afecțiuni respiratorii tratate cu kinetoterapie

Bronhopatia obstructivă cronică – este o afecțiune respiratorie tratată cu ajutorul kinetoterapiei. Bronhopatia este o afecțiune pulmonară care are ca și simptome: dispneea adică senzația de sufocare, tusea frecventă, expectorația în exces, infecții respiratorii, oboseala, febra. Ca și cauze, printre cele mai cunoscute se numără fumatul activ și pasiv, poluarea aerului sau factori genetici. Kinetoterapia ajută, însă este recomandată după efectuarea pneumectomiei subtotale sau transplantului pulmonar. În acest caz, kinetoterapia ajută la reabilitarea pulmonară prin efectuarea de exerciții fizice și respiratorii.

Obiectivele kinetoterapiei respiratorii în cazul bronhopatiei obstructive cronice sunt următoarele:

• dezobstrucţia căilor aeriene;

• reglarea volumelor pulmonare şi îmbunătăţirea schimburilor gazoase;
• tonifierea musculaturii respiratorii, în special al cuplului diafragm – transvers;
• prevenirea şi corectarea deformărilor de statică ale ansamblului corporal;
• readaptarea pacientului la efort;
• controlul şi coordonarea respiraţiei;
• permeabilizarea căilor respiratorii
• prevenirea disfuncției respiratorii
• reintegrarea pacientului în cadrul socio-profesional.

Metodele folosite în kinetoterapie pentru tratarea bonhopatiei obstructie cronice sunt: educarea tusei și a vorbitului, antrenamentul la efort dozat, reeducarea respiratorie și relaxarea.

Bronșita cronică – este o formă de boală pulmonară obstructivă a cărei cauze majore este fumatul. Factorii de risc care determină apariția bronșitei cronice sunt: factori infecțioși cum ar fi bacterii sau virusuri, factori alergici cum ar fi praf, polen, puf, alergeni alimentari și factori iritanți, spre exemplu alcoolul, gazele toxice, fumul de țigară, vaporii din industria chimică. În cazul tratamentului de recuperare, se urmărește tonifierea musculaturii abdominale, diminuarea frecvenței respiratorii concomitent cu creșterea amplitudinii respiratorii, diminuarea simptomatologiei, prevenirea invalidității respiratorii, renunțarea la fumatul pasiv și activ.

Prin kinetoterapie se urmărește

• scăderea inflamației și a durerii,
• reeducarea respiratorie,
• antrenarea la efort dozat,
• educarea vorbirii,
• relaxarea respiratorie.

Emfizemul pulmonar – afecțiune difuză a plămânilor. Cauza acestei afecțiuni o reprezintă vârsta, dar și o complicație a bronșitei cronice. Cel mai frecvent simptom în cazul emfizemului pulmonar este jena respiratorie care poate duce la insuficiență respiratorie sau la insuficiență cardiacă.

Prin kinetoterapie se urmărește:

• prevenirea disfuncției ventilatorii
• ameliorarea sau suprimarea simptomatologiei
• ameliorarea contracturii musculare
• îmbunătățirea flexibilității articulațiilor care participă la actul respirator
• permeabilizarea căilor respiratorii
• prevenirea complicațiilor respiratorii
• creșterea rezistenței la efort.

Astmul bronșic  – este o altă afecțiune respiratorie în tratarea căreia kinetoterapia are un rol benefic. Astmul bronșic este o afecțiune ce poate fi ținută sub control, neexistând un tratament de vindecare în totalitate a acestei boli, acesta caracterizându-se prin crize de dispnee.

Prin folosirea kinetoterapiei în vederea ameliorării simptomelor astmului bronșic, se urmărește:

• Tonifierea musculaturii respiratorii, în special tonifierea diafragmei
• Diminuarea frecvenței respiratorii concomitent cu creșterea amplitudinii respirației
• Creșterea sau scăderea ritmului respirator, după caz
• Mărirea sau micșorarea pauzelor de inspir  și expir, în funcție de pacient și gradul de severitate al astmului bronșic.
• Creșterea capacității de efort
• Ameliorarea sindromului obstructiv
• Creșterea amplitudinilor mișcărilor respiratorii.

Persoanele care suferă de astm bronșic trebuie să evite orice efort care duce la consumare aunei cantități mari de oxigen. Efortul de durată poate fi realizat doar dacă pacientul știe să își coordoneze respirația cu mișcările efectuate.

Pneumonia – reprezintă infecția sacilor aerieni de la nivelul plămânilor. Ca și simptome, pneumonia se caracterizează prin tuse asociată cu expectorație, durere toracică, frisoane, febră, dispnee. Pneumonia este asociată cu niște zgomote specifice care se aud la un consult efectuat cu stetoscopul. În cazul pneumoniei, kinetoterapia este cea mai eficientă pentru recuperarea și prevenirea complicațiilor.

TBC pulmonar – este generată de bacilul Koch, principalele sale manifestări regăsindu-se la nivelul aparatului respirator. Această boală poate fi asimptomatică sau se poate manifesta prin tuse persistentă , la început seacă, ulterior productivă; oboseala accentuată, scăderea în greutate, febră prelungită, tuse cu sânge, pierderea poftei de mâncare. Tratamentul pentru TBC pulmonar poate fi medicamentos, chirurgical, igieno-dietetic și kinetoterapeutic. Kinetoterapia are rolul de a stimul întreg organismul prin:

• Exerciții de corectare a dipneei
• Exerciții respiratorii.

Hipertensiunea pulmonară – se manifestă creșterea tensiunea de la nivelul arterelor pulmonare. Printre simptomele hipertensiunii pulmonare regăsim: dispneea care este respirație scurtă și greoaie, oboseala, durerile toracice, bătăi accentuate ale inimii. Hipertensiunea pulmonară se datorează: îngustării pereților arteriali, rigidității și eredității pereților arteriali și formării de cheaguri d esânge în artere. Boala nu se poate vindeca, însă tratamentul ajută la ameliorarea simptomelor și la stoparea evoluției bolii. În afară de tratamentul medicamentos și chirurgical, atunci când situația o impune, se mai recomandă și tratamentul cu ajutorul kinetoterapiei deoarece ajută la menținerea capacității pacientului de a rămâne activ. Totodată, kinetoterapia ajută la educarea respirației, creșterea capacității de a păstra echilibru între efort și capacitatea pacientului de a respira.
Deși kinetoterapia este indicată în tratarea și ameliorarea bolilor respiratorii, este contraindicată în anumite afecțiuni, și anume:

• Tuberculoza pulmonară, când stadiul este avansat
• Micozele pulmonare
• cord pulmonar cronic
• insuficiență respiratorie
•  bronsectazii cu hemoptizii repetate

Exercițiile respiratorii din cadrul unei ședințe de kinetpterapie variază prin :

• frecvența de respirație pe minut
• combinarea fazelor respiratorii
• dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii
• modalitatea de mișcarea a toracelui și a abdomenului.

Cu un Like vezi tot ce publicăm: