Infarctul miocardic este o afecțiune de care poți suferi oricând pe parcursul vieții. Vârsta la care pare primul infarct miocardic este într-o continuă scădere. Bărbații sunt cei care trebuie să fie foarte atenți, deoarece riscul de a deceda de la această afecțiune este de două ori mai mare decât în cazul femeile.
Una dintre cele mai grave și des întâlnite probleme de sănătate ale omului modern este o afecțiune care se produce la nivelul inimii, cunoscută sub numele de infarct miocardic sau atac de cord. Infarctul miocardic reprezintă necrozarea unei părți mai mult sau mai puțin importante de miocard, consecutivă unei obstruări bruște a unei artere coronare. Inima nu se irigă în cursul infarctului miocardic, iar celulele miocardului, lipsite de sânge și oxigen, mor eliberând enzimele lor cardiace care distrug țesutul înconjurător, necroza ischemică miocardică, ce rezultă de obicei prin reducerea bruscă a fluxului sanguin coronarian la un segment de miocard. De obicei, are loc în ventriculul stâng.
Infarctul miocardic – cauze
Obstrucția arterei coronare este aproape întotdeauna consecința formării unui cheag pe o placă de aterom, constituită din depuneri de colesterol pe peretele arterial intern. Infarctul miocardic apare cel mai des la persoanele care prezintă factori de risc ca tabagismul, hipertensiunea arterială, un nivel de colesterol mai mare de 3,40 de grame la litru, diabetul, sedentarismul sau surmenajul profesional. Fumatul sau stresul sunt și ele factori care favorizează atacul de cord. Stresul emoțional, nerespectarea orelor de somn și exercițiile fizice de intensitate crescută sunt alți factori declanșatori.
Infarctul miocardic – simptome
Peste jumătate din cazuri prezintă infarctul miocardic care se produce după o perioadă mai mult sau mai puțin lungă în timpul căreia pacientul suferă de angină pectorală, criză dureroasă survenită fie de la mers, de obicei pe frig și pe vânt, fie în repaus, de obicei în timpul nopții. Senzațiile se strângere, de arsuri, uneori de strivire, sunt dureri resimțite în spatele sternului și pot iradia în brațul stâng, spre falcă, uneori în spate. Ele dispar în două sau trei minute. În 50% dintre cazuri, infarctul nu este precedat de nicio manifestare dureroasă care să permită prevederea apariției lui.
Infarctul se manifestă printr-o durere violentă, intensă și lungă de mai mult de 30 de minute, până la câteva ore. În unele cazuri, durerea este asociată cu o creștere a tensiunii arteriale, urmată de scăderea ei persistentă. Timp de 24-36 de ore apare o febră de intensitate medie care scade treptat. Unele infarcte, denumite necunoscute sau ambulatorii, nu se manifestă prin niciun semn clinic, ele nu sunt detectat decât accidental, datorită electrocardiogramei.
Infarctul miocardic – tratamente
Tratamentul pentru infarctul miocardic constă în spitalizarea de urgență, iar pacientul este pus sub supraveghere electrocardiografică permanentă și supus unui tratament trombolitic, adică injectarea unei substanțe care să vizeze distrugerea cheagului. De asemenea, se administrează trinitrină, care exercită un efect vasodilatator asupra arterelor coronare.
Alte medicamente, precum betablocante, aspirină sau heparină, sunt asociate cu scopul de a micșora necesitățile în oxigen ale mușchiului cardiac și de a preveni o recidivă prin formarea unui nou cheag.
O radiografie a arterelor coronare va permite doctorului să se decidă asupra unei eventuale dezobstrucții a arterei astupate. Aceasta se efectuează printr-o angioplastie trancutantă: o sondă cu balonaș este introdusă prin piele, apoi este împinsă în circulația arterială până la la coronară, care este dilatată prin umflarea balonașului. Coronarografia prezintă avantajul de a permite un bilanț al leziunilor, iar dacă ea dezvăluie leziuni multiple, poate fi propus un pontaj aorto-coronarian.
Rolul kinetoterapiei în recuperarea post infarct miocardic
În cazul pacienților care au suferit de un infarct miocardic, kinetoterapia vine ca un suport moral și fizic, dar îi și ajută să își continue viețile în mod activ și productiv, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere social. În absența unor complicații, tratamentul prin kinetoterapie se inițiază chiar din primele zile de spitalizare, la patul pacientului.
La început, exercițiile se efectuează cu un grad minim de efort din partea bolnavului. Recuperarea este etapizată, programul bazându-se pe exerciții de respirație și mobilizări analitice ale întregului organism, precum urcatul treptelor, plimbări prin încăpere, lecturarea unor texte ușoare. În situații unde este nevoie, pacientul trebuie să renunțe la fumat. Aceasta este considerată Faza I din recuperarea prin kinetoterapie a pacienților post infarct miocardic.
Faza a II-a se desfășoară cel mai adesea într-un centru de recuperare. Efortul fizic propriu-zis va fi precedat de un test de efort pentru a determina capacitatea de efort a pacientului, cât și pragul ischemic și dureros. Aici, kinetoterapeutului îi revine rolul de a-l ajuta pe pacient să își îmbunătățească capacitatea de efort prin exerciții cu depunere de efort maximal apreciate prin debitul cardiac maximal. Exercițiile simple precum urcatul și coborâtul scărilor nu ar trebui să mai reprezinte un impediment pentru pacient, pedalatul la bicicleta ergonomică este de asemenea un mijloc de recuperare important în această etapă.
Intensitatea efortului; la bolnavii cu capacitate de efort normală 70-85% din frecvența cardiacă maximală la testul de efort, iar la cei cu capacitate redusă de 55-70% din frecvența cardiacă. Este necesară o frecvență de aproximativ trei ori pe săptămână, într-un cadru organizat. Durata efortului este în funcție de statusul muscular și respirator al pacientului și se va crește progresiv odată cu intensitatea.
Ca și tipuri de antrenament fizic se recomandă cicloergometru, mersul pe jos, utilizarea stepperului antrenamentul combinat pentru membrele superioare și inferioare. Pacientul este monitorizat continuu, se verifică pulsul, tensiunea arterială și EKG.
Antrenamentul din faza a II-a se poate executa și acasă, cu autodozarea efortului fizic de către pacient.
În a III-a fază a recuperării, fiind și faza finală, specialistul în kinetoterapie contribuie la menținerea și întreținerea bunei stări de sănătate obținută în etapele anterioare. Această etapă durează toată viața, iar antrenamentul fizic devine un mod de viață. Pot fi introduse jocuri de agrement, activități comune, mersul pe jos și gimnastica zilnică.
Nu trebuie uitat nici faptul că obiectivul de bază în recuperarea pacienților după infarctul miocardic este reintroducerea lor în societate, dar și pe plan profesional. În acest scop, este necesară recuperarea psihologică, prin care kinetoterapeutul îi redă pacientului încrederea în sine prin mijloace individualizate.
Recomandarea editorului:
CEO la grupul Creative Art.
Îl recomandă experiența de Art Director și Publisher al revistelor Căminul, Bucătăria pentru toți, Bebelu, Industry Insights, și suplimentului ziarului România liberă.