Afecțiunile cardiovasculare numite și boli cardiace reprezintă o categorie de boli ce afectează sistemul cardiovascular ,mai exact inima și vasele de sânge. Printre cele mai frecvente afecţiuni cardiovasculare se numără Ateroscleroza și Hipertensiunea arterială.
Bolile cardiovasculare sunt unele dintre cele mai importante cauze ale deceselor la nivel mondial. În ultimul an, riscul acestor afecţiuni a crescut considerabil în rândul femeilor, depăşind chiar numărul cazurilor cu cancer la sân.
Afecțiunile cardiovasculare pot fi diagnosticate chiar și în copilărie sau adolescenţă, moment în care este recomandată începerea unui tratament personalizat și adaptat nevoilor fiecărui tip de afecţiune în parte.
Cauzele apariţiei bolilor cardiovasculare
Printre cele mai întâlnite cauze ale apariţiei acestor afecţiuni, se numără:
Infarctul miocardic sau accidentele cerebrale – ce dezvoltă în special Ateroscleroza-reprezintă depunerea progresivă a materialului gras (colesterol,trombocite și reziduuri celulare) pe peretele arterial al vasului de sânge ce se află în strânsă legătură cu inima sau creierul;
Irigarea necorespunzatoare a inimii sau a creierului, prin limitarile fluxului sangvin , asociate Aterosclerozei,ce pot cauza de asemenea probleme cardiovasculare , precum Angina. În cazuri grave se poate ajunge la apariţia evenimentelor cardiovasculare serioase precum atacurile de cord și accidentele cerebrale;
Dilatarea arterelor ( ce se pot rupe) dezvoltă cheaguri de sânge ce pot bloca complet vasele, cauzând atacuri de cord și accidente cerebrale.
Exista și două categorii de factori de risc : modificabili – ce pot fi influenţaţi și nemodificabili – nu pot fi influenţaţi sau tratați.
În rândul factorilor modificabili se află : hipertensiunea, fumatul,dislipidemia,obezitatea,lipsa activităţii fizice,boala rinichiului diabetic,diabetul și perturbările toleranţei la glucoză.
Factorii nemodificabili sunt reprezentați de vârstă ( aproximativ 55 de ani pentru bărbați și 65 de ani pentru femei ) precum și BCV premature în istoria familiei.
Simptome
Afecțiunile cardiovasculare nu prezintă niciun tip de simptome caracteristice, în majoritatea cazurilor primul semn fiind infarctul miocardic sau accidentul cerebral. Totuși, exista și persoane ce prezintă anumite simptome. Aceste evenimente trebuie conştientizate de către individ , care , prin luarea măsurilor de prevenire ,poate evita eventualele riscuri.
Atacul de cord este identificat prin prezenţa unor simptome specifice precum : dificultăţi de respirație, senzație de rău sau vărsături, senzația de slăbiciune. Un risc crescut îl prezintă femeile, ce sunt mult mai predispuse la a avea dificultăţi de respirație,greaţă,vărsături,dureri de spate sau de maxilar.
Cel mai întâlnit simptom al unui accident vascular este slăbiciunea bruscă a feţei,braţului,piciorului , și de cele mai multe ori se manifestă pe o singură parte a corpului. Amorţeala feţei,confuzia și dificultatea de vorbire,vedere,mers, pierderea echilibrului precum și durerile de cap severe și leşinul urmat de stări de inconştienţă fac parte din categoria simptomelor accidentului vascular cerebral.
În urma observării unuia sau a mai multor simptome dintre cele prezentate mai sus, este necesară prezentarea de urgență la un medic specialist pentru o diagnosticare corectă și un tratament adecvat care va putea amelioara și chiar elimina mult mai repede problema.
Prevenire
Bolile /Afecţiunile cardiovasculare pot fi evitate printr-o serie de reguli, cum ar fi :
- Menţinerea unei greutăţi normale;
- Limitarea consumului alimentelor procesate;
- Limitarea consumului de grăsimi animale saturate și grăsimi hidrogenate;
- Consumul ridicat de fructe,legume și cereale;
- Consumul de grăsimi naturale, cum ar fi nucile și seminţele de floarea soarelui;
- Evitarea pe cât posibilă a stresului;
- Consumul de vitamine necesare în special B6,B12 ,B3 și acid folic.
Tratament
Tratamentul general al bolilor vasculare se bazează pe administrarea de medicamente ce contribuie la evoluţia favorabilă a acestora. Medicamentele au o acțiune benefică și importantă chiar și în cazul hipertensiunii,colesterolului ridicat și a diabetului/perturbărilor toleranţei la glucoză.
Printre cele mai cunoscute și utilizate medicamente pentru tratarea tipurilor de boli cardiovasculare se află: anti-hipertensivele, anti-agregantele plachetare, anticoagulantele orale, statinele (medicamentele pentru reducerea lipidelor), inhibitorii de absorbţie a colesterolului, antidiabeticele orale și insulina.
Acțiunea medicamentelor constă în diminuarea și chiar eliminarea riscului reproducerii unui nou atac / accident vascular cerebral – în special statinele ce reduc considerabil colesterolul, medicamentele pentru reducerea tensiunii și aspirina.
Tratamentul bolilor cardiovasculare cu ajutorul kinetoterapiei
Kinetoterapia este o formă terapeutică cu ramuri diferite ,în funcție de problemele pacientului, începând cu exercţiile fizice statice și dinamice, folosindu-le în programele terapeutice de prevenire,curative sau de recuperare.
Kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare și articulare ce asigură unui om activitățile motrice normale. Exercițiile specifice ajută la intârzierea atrofierilor musculare.
Kinetoterapia aplicata în aceste cazuri urmărește obţinerea unei capacităţi de efort în maxim în raport cu afectiunea specifica.
Principalele afectiuni care se pot trata prin kinetoterapie sunt urmatoarele:
- cardiopatia ischemica cu multiplele sale forme;
- dupa infarctul miocardic acut (IMA);
- dupa angioplastie coronariana;
- dupa by-pass aortocoronariana;
- bolnavi cu ischemie miocardica silentioasa
- bolnavi cu angina pectorala stabilă de efort
De asemea, orice persoană sănătoasă, ce nu prezintă nicio afecţiune cardiovasculară, nu face parte din categoria suprapraponderarilor cu tendiţă de evoluție către obezitate și nu suferă de diabet zaharat ,se poate bucura de multitudinea de efecte benefice asupra organisului pe care kinetoterapia le realizează.
Afecțiunile cardiovasculare ce pot fi prevenite și tratate cu ajutorul kinetoterapiei sunt reprezentate de afecțiunile venoase,cardiopatia ischemică(CI),infarctul miocardic acut(IMA),disritmiile, cardiopatia ischemică silenţioasă, angina pectorală stabilă de efort, insuficienţa cardiacă, hipertensiune arterială(HTA), bolnavii valvulari, arteriopatia periferică,posttransplantul cardiac, hipotensiunea arterială.
Kinetoterapia are în vedere și schimbarea stilului de viața deoarece sedentarismul sau inactivitatea fizică reprezintă unul dintre cei mai riscanti factori ce determina apariţia bolilor de inimă. Împotriva acestui risc, absolut orice tip de exercițiu fizic oferă efecte cu rol benefic , reducând considerabil posibilitatea de apariţie a complicaţiilor cardiovasculare.
Exerciţiile de flexibilitate /întindere ajută la îmbunătăţirea mobilităţii musculare și articulare, iar exerciţiile de forță/rezistenţă contribuie la creșterea tonusului muscular precum și la menţinerea densităţii osoase.
Înainte de încerea propriu zisă a kinetoterapiei este nevoie de o testare individuală a fiecărui pacient pentru clarificarea obiectivelor de îndeplinit și tipul programului de recuperare,adaptat nevoilor și gravităţii afecţiunii.
Evaluarea se realizează cu ajutorul unor teste de efort ce au rolul de a stabili nivelul de gravitate al bolii, perminţând de asemenea, o bună asistare a acesteia și individualizarea programelor.
Testele aplicate sunt teste de efort submaximal , în care intensitatea poate fi :
- constantă – prezentă în cadrul testului Master
- progresivă – covorul rulat, cicloergometrul
Cea mai frecventă formă de testare de efort a pacienetilor cu probleme cardiace este cea cu cicloergometru . În cadrul acestei metode, trebuie luate în vedere urmatoarele aspecte : durerea,consumul miocardic de oxigen,oboseala fizică și epuizarea, tensiunea arterială și frecvenţa cardiacă.
Alegerea tratamentului complet se realizează cu ajutorul unei echipe de specialişti , printre care se numără medicul cardiolog, kinetoterapeutul, nutriţionistul și psihologul.
Ansamblul de activități oferă pacientului posibitatea îmbunătăţirii stării fizice și psihice ,acomodarea și menţinerea unui echilibru și a unei vieți normale. Antrenamentele se încep într-o manieră progresivă și sunt urmărite atent, în funcție de parametrii specifici.
Kinetoterapia oferă efecte vizibile și pentru persoanele operate pe cord.
În general, kinetoterapia recomandă activități în care grupele musculare mari să fie antrenate pe o durată de 20-30 de minute, precedate de mişcări de încălzire și incheiate cu mişcări de revenire după efort.
Pacienții ce au suferit un infarct miocardic , o angioplastie sau un by-pass , au angină pectorală sau insuficienţă cardiacă sunt încurajaţi să desfăşoare activități de mișcare cel puțin de 3 ori pe săptămâna , timp de jumătate de oră . Cele mai adecvate exerciții fizice sunt reprezentate de aerobicul individualizat( ce diferă în funcție de riscurile ce pot aparea, astfel încât există exerciții ușoare,medii sau intense).Programul de exerciții, tipul ,frecventa și durata exerciții sunt stabile după o examinare cardiovasculara realizata de medicul cardiolog .
Pacienții a căror tensiune arterială are valori mari , trebuie să se adreseze medicului cardiolog înainte de realizarea și începerea unui program de exerciții fizice întrucât controlul optim este deosebit de important.
Există pacienți în cazul cărora efortul fizic intens depus poate fi urmat de un atac de cord sau de o moarte subită. Pentru prevenirea acestor situații complicate, este necesară identificarea pacienţilor cu risc înalt – mai exact pacienții ce au suferit un infarct miocardic acut sau un AVC în urmă cu minim 6 luni, cei cu hipertensiune arterială necontrolată, diabet zaharat dezechilibrat,insuficienţă cardiacă (clasa III-IV), angină pectorală instabilă,stenoză aortică severă, anevrism de aortă.
Kinetoterapia are ca scop urmărirea unor obiective de recuperare cardiovasculară printre care se numără :
- combaterea obezităţii
- reducerea reapariţiei bolii
- renunţarea la fumat
- reorientarea profesională- în cazul în care jobul reprezintă o cauză de apariţie și evoluție a bolii cardiace; se stabileşte împreună cu specialistul în kinetoterapie și depinde de profilul psihologic al persoanei, de gradul de inteligenţă,cultură,motivaţie și tipul de activitate
- creșterea capacităţii de efort prin antrenament fizic pentru dezvoltarea mecanismului periferic de utilizare a oxigenului
- reducerea considerabilă a consecintelor psihologice ce apar odată cu diagnosticarea afecţiunii – realizată prin exerciții fizice
- scăderea colesterolului apărut datorită lipedelor în exces
- creșterea speranței de viață
Astfel, pacienții ce respectă un program de antrenament fizic specific, pot diminua riscul decesului cu 20 % , fapt datorat dezvoltării controlului mai bun al tensiunii arteriale,al greutăţii corporale și a colesterolului.
Pentru rezultate vizibile într-un termen mai scurt este recomandată îmbinarea kinetoterapiei cu terapia prin mesaj și fizioterapia . Toate aceste forme de recuperare trebuie realizate numai în centre de specialitate, sub supravegherea constantă a unor specialişti în domeniu , care să cunoască efectele terapiilor.
În concluzie, kinetoterapia oferă pe lângă multitudinea de beneficii ale activităţii fizice în scopul prevenţiei și tratării pe cât posibil a bolilor/afecţiunilor cardiovasculare, și o o serie de avantaje cum ar fi : relaxarea, eliminarea stresului, creșterea încrederii în sine și nu în ultimul rând aportul de energie oferit.
O recomandă experiența în funcția de Redactor-Șef al revistelor Planul Casei Mele și Casa Mea.