Datorită activităților sportive realizate într-un cadru organizat, copiii învață de la o vârstă fragedă ce înseamnă disciplina asociată unui program bine stabilit, respectul pentru ierarhia din care fac parte, capacitatea de a fi empatici, respectul față de adversari și tăria de caracter pentru a trece cu ușurință peste înfrângeri.
Cât despre importanța sportului în etapa dezvoltării fizice, lista de avantaje este una cât se poate de variată și acoperă aspecte ce țin de: creșterea și tonifierea mușchilor implicați în mișcare, rezistența organismului la efort, menținerea unei greutăți cu o valoare între limitele normale pentru o anumită vârstă, evitarea pericolelor asociate sedentarismului etc
Acest articol prezintă concluziile unor cercetări, realizate în decursul anilor precedenți pe teritoriul țarii noastre, cu scopul de a înțelege mai bine impactul sportului asupra copiilor din România. Iată care sunt cele mai importante informații extrase din cuprinsul acestora:
Startul trebuie dat de părinți și sistemul de învățământ
Educația prin sport reprezintă mai mult decât un concept care sună bine, deoarece studiile sugerează ca părinții și cadrele didactice sunt principalii responsabili pentru apropierea celor mici de mișcare. Pentru a continua să practice sportul preferat într-un cadru organizat, pe intervale de timp semnificative, copiii ar trebui să continue activitatea fizică dintr-o plăcere organică.
Însă pentru că mulți dintre aceștia au vârste mult prea mici pentru a înțelege importanța sportului pentru sănătatea fizică și tonusul psihic, profesorii și părinții trebuie să evidențieze caracterul ludic al sportului, prin activități menite să le trezească interesul unor puști de doar câțiva anișori. Din păcate, realitatea românească indică un adevăr sumbru, deoarece părinții consideră că:
- materia “Educație fizică și sport” nu trebuie să fie una prioritară pentru copii;
- practicarea în timpul liber a unei discipline sportive este prea costisitoare;
- copiii nu pot să mai învețe la fel de bine dacă pierd timpul făcând sport;
- timpul avut la dispoziție nu le permite să îi ducă și îi aducă pe copii de la sport.
Din păcate, majoritatea profesorilor de sport din România acordă un efort prea mic pentru a schimba această mentalitate, fie din dorința de a le face pe plac părinților, fie dintr-un obicei care prinde rădăcini din ce în ce mai puternice în mentalul colectiv. Or această problemă de percepție asupra sportului în școală și după program afectează în mod direct generațiile următoare.
Preferințele pentru sport ale copiilor diferă în funcție de categorie
Principalele activități fizice practicate de copiii cu vârsta între 3-18 ani din mediul urban sunt: dansurile, fotbalul, artele marțiale, înotul și atletismul. Chiar dacă fotbalul este la fel de reprezentativ pentru băieți ca dansurile pentru fete, tenisul, înotul, atletismul sau diferitele sporturi de contact pentru copii par să fie preferate de ambele sexe, cu mici marje de diferență.
În rândul celor mici, preferințele pentru sport sunt determinate de cele mai multe ori de alegerile pe care le realizează părinții acestora, în funcție de: bugetul avut la dispoziție, densitatea cluburilor sportive într-o anumită arie, preferințele acestora pentru un anumit sport sau propria experiență cu activitatea respectivă. Mediul urban este favorizat, existând o relație de cauzalitate cât se poate de clară între nivelul de trai și apropierea organică față de o anumită disciplină sportivă.
Viitorul sportului în România poate fi unul promițător
Cei mici trebuie încurajați să facă sport de la o vârstă fragedă, pentru ca rata de abandon să fie una mult mai mică decât cea actuală, odată ce aceștia au ajuns la vârsta maturității. Iar aici nu ne referim doar la cei care practică un sport la nivel de profesioniști sau semi-profesioniști, ci și la așa-numiții “sportivi de weekend”.
Indiferent de sportul practicat, sau de frecvența antrenamentelor, activitatea fizică trebuie să reprezinte o parte centrală din copilăria fiecărei persoane, deoarece are un impact semnificativ asupra vieții sale de adult. Sportul permite un stil de viață mult mai sănătos și o sumă întreagă de aptitudini, aplicate în viața de zi cu zi ca urmare a practicării unei discipline sportive.
Cei mici trebuie încurajați să facă sportul de care se simt atrași, chiar dacă de multe ori, preferințele lor se suprapun cu anumite legi nescrise și norme sociale (ușor învechite, după părerea multora): “doar băieții practică sporturi de contact”, “fotbalul nu este pentru fete”, “tenisul este un sport al elitelor” etc
Mentalitatea se schimba ușor dar sigur, în ceea ce privește practicarea anumitor tipuri de sport, prin raportare la anumite categorii de persoane. Un exemplu elocvent este cel al disciplinelor de contact pentru copii. Privite până nu demult cu neîncredere, artele marțiale tradiționale, dar și alte sporturi de contact mai noi pentru România, precum MMA sau kempo, câștigă din ce în ce mai mult adepți, chiar și din rândul celor mici.
Părinții înțeleg acum mai bine ca niciodată faptul că sporturile de contact reprezintă mai mult decât un duel fizic între doi adversari, oferind un instrument eficient în educarea micuților, privind conduita în societate, respectul față de propria persoană și adversar sau setarea anumitor obiective personale. Simplu de transpus în viața de după sala de antrenamente, aceste aptitudini învățate prin practicarea sporturilor de contact îi pot învăța pe copii să devină membri mai buni ai societății.
Mergi cu cel mic la o sală de antrenamente, pentru că iei cea mai bună decizie pentru viitorul său. Practicarea unui sport de la o vârstă fragedă reprezintă calea sigură către un stil de viață sănătos, bazat pe o condiție fizica excelentă și relații interumane mult mai puternice, construite în jurul unei pasiuni comune!
