KINETOTERAPIE

Ce este kinetoterapia?

Majoritatea dintre noi suntem obișnuiți ca atunci când ne îmbolnăvim să optăm pentru un tratament medicamentos. Fie că este vorba despre o durere de spate, de măsea sau de o simplă răceală, medicamentele sunt prima noastră opțiune. Încet, încet, medicina avansează, iar tehnicile prin care putem scăpa de anumite boli se înmulțesc. La fel este și în cazul kinetoterapiei. Înainte de a-i vedea beneficiile, haideți să vedem ce este kinetoterapia.

Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciții statice sau dinamice, se poate folosi în programe curative sau de recuperare. Ea se definește ca o terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală, programe care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional pentru diverse dureri.

Kinetoterapia se poate regăsi și sub formă de chinetoterapie, cineziterapie sau kinetologie medicală. Prin traducere, termenul de „kinetoterapie” înseamnă terapie prin mișcare și reprezintă un tip de gimnastică medicală.

Pentru unii dintre noi, noțiunea de kinetoterapie poate fi asemănătoare terapiilor complementare de genul aromaterapie, cromoterapie, reflexoterapie sau chiar bioenergie, însă diferența este că ea aparține domeniului medicinii tradiționale, având efecte ce pot fi suplinite cu succes de terapiile complementare, în măsura în care le înțelegi și le accepți ca fiind o completare la tratamentele clasice.

Vom încerca să facem o diferență între conceptul de kinetoterapie ca parte a medicinii tradiționale ți restul terapiilor complementare. Mulți specialiști în domeniu mărturisesc că atunci când pun întrebarea „Ce este kinetoterapia?” unei persoane, răspunsurile sunt care mai de care mai halucinante, existând de multe ori confuzii cu alte tipuri de terapii sau considerând-o un simplu masaj.

Kinetoterapia contră în aplicarea unor seturi de exerciții bazate pe principii științifice, personalizate să crească puterea, rezistența și mobilitatea unui individ care necesită activitate fizică. Kinetoterapeuții pot efectua programe de kinetoterapie prescrise de un medic.

Prin cuvinte simple și înțelese de toți, kenetoterapia se traduce ca fiind terapia prin mișcare, utilizată și în tratarea unor afecțiuni ale organelor interne, boli cardiovasculare, respiratorii sau chiar digestive, nu doar pentru recuperarea afecțiunilor locomotorii.

Efortul fizic controlat poate reduce valorile tensiunii arteriale sau poate reduce diabetul zaharat. Kinetoterapia stimulează resursele de adaptare ale organismului printr-un stres reprezentat de exerciții fizice bine dozate și controlate.

Cum funcționează kinetoterapia?

Specialiștii în kinetoterapie tratează în special pacienții care au suferit accidente, anumite intervenții chirurgicale sau au alte probleme de sănătate care le îngreunează libertatea de a se mișca. În primul rând, kinetoterapeuții evaluează starea pacientului în ceea ce privește puterea musculară și flexibilitatea acestuia. În cazul accidentărilor sau anumitor handicapuri, aceștia vor pune chiar și un diagnostic cât mai precis al bolii sau afecțiunilor de care suferă persoana respectivă.

În cadrul ședințelor, specialiștii pot recomanda, în funcție de nevoile pacientului, un program care să-l ajute să realizeze exercițiile cu ajutorul hidroterapiei sau cu ajutorul unor dispozitive speciale.

După ce traumele pacientului au fost diagnosticate, kinetoterapeutul va pregăti un plan de tratament care poate să includă menținerea unor poziții corecte și creșterea forței și flexibilității prin exerciții fizice. Tot specialistul este cel care va încerca să diminueze traumele sau să menajeze zona accidentată prin metode prin care pacientul învață să aplice mișcări diferite în activitățile sale zilnice, mișcări care exclud stresul asupra zonei respective.

Pe măsură ce planul de tratament este implementat, kinetoterapeutul va monitoriza progresul pacienților și va încerca să stabilească rezultate pozitive. În cazul unor răspunsuri nesatisfăcătoare, tratamentul va fi ajustat în mod corespunzător.

Scopurile kinetoterapiei se referă în primul rând la redobândirea forței musculare și a capacităților de a face efort, la redobândirea controlului și a echilibrului muscular, la îmbunătățirea legăturii dintre creier și mușchi, dar și la corectarea unor traumatisme.

Stresul cotidian și bolile sunt cele care creează probleme musculare, iar prin kinetoterapie aceștia se pot regenera.

Prin acest tip de terapie se dorește restaurarea funcțiile normale ale nervilor, de a normaliza digestia, mișcarea și funcțiile endocrine sau chiar a funcțiilor unor organe. Cu toate beneficiile kinetoterapiei, aceasta nu poate vindeca boli precum cancerul, diabetul sau boli ale inimii.

Tipuri de kinetoterapie

Așa cum spuneam și mai sus, kinetoterapia își găsește aria de utilizare în trei secțiuni de asistență medicală:

  • kinetoterapia profilactică – cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor de realizare a tratamentului, având ca scop menținerea unui nivel funcțional satisfăcător, creșterea acestui nivel funcțional (prin profilaxie sau gimnastică de întreținere, plimbări, gimnastică aerobică, jogging), aplicarea unor programe de prevenire a unor posibile agravări sau complicații în unele boli cronice;
  • kinetoterapia de tip curativ – se asociază cu sectorul de tip profilactic sau de recuperare;
  • kinetoterapia de recuperare – este cea mai importantă secțiune în programul de recuperare medicală. Prin intermediul unor programe de exerciții fizice, are ca scop refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcțională. Cazul din urmă este pentru atunci când un anumit mușchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor mușchi care îi preiau parțial funcțiile, pentru a-și recăpăta mișcarea în limite acceptabile.

În tratamentul prin kinetoterapie se urmăresc anumite obiective generale:

  • refacerea forței musculare și creșterea rezistenței musculare;
  • ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;
  • creșterea și adaptarea capacității de efort;
  • formarea capacității de relaxare;
  • creșterea mobilității articulare;
  • reeducarea respiratorie;
  • reeducarea sensibilității.

Există o gamă variată de afecțiuni pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică și absolut necesară.

Tehnici în kinetoterapie

Specialiștii în kinetoterapie afirmă că atunci când un mușchi este slăbit sau imobilizat pot apărea disfuncții și la nivelul organelor, fiindcă fiecare mușchi are o legătură directă cu un organ. Chiar dacă tehnicile utilizate în kinetoterapie variază în funcție de afecțiunile fiecărui pacient, de multe ori ea ajunge să combine partea de exerciții fizice cu presopunctura, masajul limfatic, cu sfaturi nutriționale sau chiar cu manevre de reducere a hipertoniei musculare.

Deși nu există multe cercetări științifice care să confirme filosofia de bază a kinetoterapiei, specialiștii spun că mișcarea este o cale sigură prin care organismul se poate echilibra.

Ce tratează kinetoterapia?

Fiindcă există numeroase afecțiuni care pot fi tratate prin kinetoterapie, mai jos aveți prezentate câteva dintre acestea:

  • afecțiuni ortopedice și posttraumatice ale aparatului locomotor ( cifoze – toracală, lombară, totală, lordoze – lombară, toracală sau scolioze;
  • afecțiuni de tip cardio-vascular – recuperare post infarct miocardic;
  • afecțiuni de tip neurologic – recuperarea în cazul unui accident vascular cerebral;
  • afecțiuni endocrine și metabolice – fiindcă glicemia scade în timpul efortului, kinetoterapia este cea care ține în frâu diabetul zaharat;
  • afecțiuni respiratorii – bronșita cronică obstructivă;
  • afecțiuni reumatismale inflamatorii – poliartrita reumatoidă;
  • afecțiuni neuro-chirurgicale – hernie de disc, ante și postoperator;
  • fracturi – fractură de col humeral, fractură de gleznă, pumn;
  • rupturi ligamente încrucișate la nivelul genunchilor;
  • entorsă a gleznei;
  • tetrapareză spastică;
  • obezitate;
  • hipotonie;
  • sindromul Down;
  • diverse tulburări de coordonare.

Kinetoterapia – dincolo de terapia mișcării

Atunci când ne referim la terapia la copii, abilitățile kinetoterapeutului trebuie să reprezinte un factor esențial în procesul de tratament. El poate transforma acele exerciții kinetoterapeutice în adevărate ore de joacă pentru copii, în acest fel ei vor fi motivați să revină la tratament.

În programele de kinetoterapie, abilitățile sociale, emoționale, cognitive și comunicare sunt exersate la fel ca și orice altă aptitudine motrică. Este dovedit științific să exercițiile fizice intense duc la diminuarea agresivității și autoagresivității, a comportamentului hiperkinetic și a stereotipurilor la copiii autiști.

Ce trebuie făcut? Kinetoterapia presupune respectarea unor reguli stricte atât de pacient, cât și de kinetoterapeut. Ele reprezintă principiile de bază ale acestui domeniu, mai exact respectarea principiului „primum non nocere” (în primul rând să nu faci rău), regula „non durerii” sau regula gradării efortului.

Cine poate practica kinetoterapia?

Dacă pentru a face un masaj, reflexoterapie, bioenergie sau orice altceva de acest gen este nevoie doar de un curs în baza căruia se obține un atestat, pentru a fi specialist în kinetoterapie trebuie să fii licențiat al Facultății de Kinetoterapie fie în cadrul Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, fie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie sau la orice facultate particulară care are inclus această specializare. Aceste facultăți au o durată de patru sau chiar cinci ani, se fac cursuri la zi și practică în diverse centre de sănătate și spitale. Materiile studiate sunt aproape la fel cu cele de la Facultatea de Medicină, cu excepția că se pune mai mult accentul pe tratamentul kinetic, decât pe cel medicamentos, chirurgical sau de altă natură. De aceea, kinetoterapeutul trebuie să se gândească despre cum să utilizeze mijloacele terapeutice învățate și cum să le combine cu succes în cadrul unor programe de recuperare.

Cu un Like vezi tot ce publicăm: